Povestea impresionantă a celui mai bătrân gorjean. A murit la aproape 106 ani

de Admin 1.487 vizualizari0

tundrea

Alexandru Ţundrea s-a stins din viață joi, 3 noiembrie, la vârsta de aproape 106 ani. Acesta poate fi considerat un adevărat erou, anul trecut fiind înaintat la gradul de general în rezervă. De asemenea, în anul 2015, Alexandru Ţundrea a primit din partea Consiliului Judeţean Gorj, într-un cadru festiv, o diplomă de excelenţă. Generalul Alexandru Ţundrea a luptat pe front în cel de-Al Doilea Război Mondial şi a reuşit să supravieţuiască, cu toate că a fost luat prizonier de ruşi. A stat în lagăr timp de patru ani şi a fost eliberat cu mult după terminarea războiului.

 

A fost dascălul copiilor lui Petru Groza

Alexandru Țundrea s-a născut în anul 1910, pe 6 decembrie, în comuna Telești, într-o familie de țărani simpli. Și-a petrecut copilăria în satul Teleşti-Moşneni, unde a urmat şi şcoala primară. A absolvit Şcoala Normală din Târgu-Jiu, actualul Colegiu Naţional „Spiru Haret“, şi a devenit învăţător. A lucrat ca dascăl în mai multe comune din Gorj, până în anul 1932, când a fost luat în armată, la infanterie, în Regimentul Tudor Vladimirescu. După eliberare, a fost repartizat în judeţul Hunedoara. În anul 1935, Alexandru Ţundrea s-a înscris la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca. A reuşit să studieze, în paralel, la ambele facultăţi. Pe timpul studiilor superioare a făcut practică, timp de un an, la Liceul „Decebal“ din Deva, unde i-a avut elevi pe copiii lui Petru Groza, prim-ministru în primul guvern comunist al României.

tundrea-1

Familia i-a făcut pomană

Alexandru Ţundrea a fost concentrat în anul 1938 şi un an mai târziu a fost mobilizat în Regimentul 96 Infanterie Caransebeş, cu gradul de locotenent în rezervă. A participat la acţiunile de apărare organizate preventiv în Ardeal, iar în primăvara anului 1941 a fost mobilizat din nou şi a plecat pe frontul de Est. În primăvara anului 1943, gorjeanul a plecat către Stalingrad, dar compania din care făcea parte a fost oprită în timpul deplasării şi trimisă în Caucaz, în zona Erevan.

În primăvara anului 1944, rănit la picioare, Ţundrea este trimis pe mare cu o şalupă şi reuşeşte să ajungă la convoiul regimentar, care este atacat de ruşi. Circa 200 de români sunt nevoiţi să se predea. Prizonierii sunt cantonaţi într-o şcoală în zona oraşului Simferopol, după care sunt internaţi în lagărul de prizonieri Oranki.

Nu a avut posibilitatea de a lua legătura cu cei de acasă, astfel că familia l-a crezut mort şi i-a făcut pomană.

 

Eliberat din lagăr în anul 1948

Alexandru Țundrea nu a fost eliberat imediat după încheierea războiului, deşi România devenise aliata Rusiei. În anul 1946, când este eliberat un prim lot de prizonieri, Ţundrea a avut şansa să fie trecut pe lista celor care urmau să plece, dar a fost scos din grup şi trimis înapoi în lagăr pe motiv că era reacţionar. Singurul noroc a fost că între cei eliberaţi a fost şi un gorjean din Stolojani care, ajuns acasă, a transmis familiei că Alexandru este în viaţă. Alexandru Ţundrea a mai stat în lagăr încă doi ani şi a fost eliberat abia în vara anului 1948.

 

Nu a suportat comunismul

După ce a ajuns acasă, Alexandru Ţundrea şi-a continuat meseria de dascăl, iniţial pe un post de învăţător la Peşteana Jiu, apoi profesor de matematică şi franceză la şcoala din comuna gorjeană Teleşti. Nu i-a plăcut doctrina comuniştilor şi nici ceea ce făceau în ţară, aşa că nu s-a înscris în PCR, cu toate că a avut foarte multe de pierdut.

S-a căsătorit în anul 1950 cu Constanţa şi au avut împreună doi copii. S-a pensionat în anul 1972. Generalul Alexandru Ţundrea va fi înmormântat sâmbătă, 5 noiembrie, la Cimitirul Eroilor din Târgu-Jiu.

ALIN PETRE

Distribuie articolul